Interviuri

A fi ambasador nu înseamnă să mergi doar la recepții și la cocktailuri - interviu cu Anđela Petković

Blog Single

A fi ambasador nu înseamnă să mergi doar la recepții și la cocktailuri - interviu cu Anđela Petković

Find us on Facebook

Un interviu sincer, oferit de tânăra noastră voluntară, Andela Petković, căreia îi mulțumim mult pentru sprijin. În răspunsurile ei, veți remarca o deprindere de a găsi, rapid și prin propriile puteri, soluții la provocările cu care se confruntă și o anumită tendință spre esențializare. La urma urmelor, aparține unei noi generații. Poate de aceea, ea identifică spontan problema deficitului de imagine pe care România îl are în Balcani, dar pe care nu îl veți vedea menționat în hârtiile oficiale de la București. Tinerii nu sunt tributari metehnelor vechi, nu au niciun motiv să fie, mai ales când nu fac parte din structuri de stat și au încă libertatea să gândească singuri. Anđela face doar unele constatări, nu emite judecăți. Ea se simte balcanică, dar și europeană. Mesajul ei, dincolo de cuvinte, este că rezolvarea problemelor actuale se află în viitor și e simplă, dacă nu o complicăm artificial.  


Blog Single

 

Un interviu sincer, oferit de tânăra noastră voluntară, Andela Petković, căreia îi mulțumim mult pentru sprijin. În răspunsurile ei, veți remarca o deprindere de a găsi, rapid și prin propriile puteri, soluții la provocările cu care se confruntă și o anumită tendință spre esențializare. La urma urmelor, aparține unei noi generații.

Poate de aceea, ea identifică spontan problema deficitului de imagine pe care România îl are în Balcani, dar pe care nu îl veți vedea menționat în hârtiile oficiale de la București. Tinerii nu sunt tributari metehnelor vechi, nu au niciun motiv să fie, mai ales când nu fac parte din structuri de stat și au încă libertatea să gândească singuri. Anđela face doar unele constatări, nu emite judecăți. Ea se simte balcanică, dar și europeană. Mesajul ei, dincolo de cuvinte, este că rezolvarea problemelor actuale se află în viitor și e simplă, dacă nu o complicăm artificial.

Iulian Mareș: Anđela, ești din Muntenegru, dar ai studiat și trăiești acum în România și vorbești limba română. După știința noastră, probabil că ești singura persoana din Muntenegru care a ajuns atât de aproape, la propriu și la figurat, de locurile de aici, cu excepția Ieromonahului Macarie[1]. Ești la fel de deschizătoare de drumuri?

Anđela Petković: nu … sunt foarte departe de Macarie (n.n. râde). Sunt doar o persoană care nu ratează nicio ocazie, deși uneori nu sunt sigură pe abilitățile mele, accept provocările și pe parcurs găsesc modalități cum să le depășesc.

Iulian Mareș: atunci, explică-ne de ce procedezi așa.

Anđela Petković: nu știu … consider că viața e plină de oportunități și dacă nu ni le asumăm, ajungem să o ratăm, nu vom fi conștienți de potențialul pe care îl avem. De aceea, eu accept provocările, chiar dacă nu sunt pe deplin sigură că îndeplinesc criteriile care vin odată cu ele.

Iulian Mareș: să lămurim misterul, totuși. De ce ai ales România?

Anđela Petković: în anul 2016, am participat la un program de mobilitate Erasmus și am fost la Alba Iulia, facând parte dintr-un grup din fosta Iugoslavie. Acolo am înțeles că toți cei din Balcani au ceva în comun, într-adevăr, toți suntem … hai să zicem frați, pentru că împărțim tradiții și obiceiuri. Nu știu exact de ce, dar am petrecut majoritatea timpului cu colegii români, macedoneni, sârbi, muntenegreni, chiar dacă au fost acolo și alte naționalități. Am descoperit și faptul că România este o țară unde m-aș adapta foarte ușor, pentru că oamenii sunt amabili, primitori, așa cum sunt și în regiunea noastră. Mi-a plăcut asta. Am înțeles că trebuie să revin și … să sparg prejudecățile despre România, care e percepută în regiunea noastră ca fiind o națiune de romi, ceea ce este foarte incorect … este o dezinformare foarte mare. E adevărat că, în urmă cu câteva decenii, au fost mulți români care au venit în Muntenegru și au lucrat la munci fizice, la fel și romi. Dar, oamenii de la noi nu știu ce oportunități există în România și, desigur, companiile și organizațiile care sunt aici schimbă imaginea țării în lume.

Iulian Mareș: lucrezi de mai mulți ani ca profesor on-line de limbă engleză. Ne-ai povestit că ai petrecut un an în Turcia, prin programul Erasmus. Cât de importantă este mobilitatea pentru tineri în ziua de azi, în special mobilitate ocupațională? Ce beneficii vezi în asta?

Anđela  Petković: sincer, acel program de mobilitate a fost o oportunitate care a jucat un rol cheie în viața mea, mi-a deschis multe orizonturi. În general, mobilitatea contribuie la combaterea riscurilor de izolaționism și xenofobie, dar ne și ajută să înțelegem că toți suntem oameni. Totodată, mobilitatea stimulează circulația cunoștințelor, iar asta e un element cheie pentru viitorul Europei.

Iulian Mareș: de ce crezi că mobilitatea este un element cheie pentru viitorul Europei?

Anđela  Petković: pentru că face oamenii mai competenți! Și să aibă parte de mai multă includere. Prin mobilitate, sunt expuși unor situații diverse, unor culturi diferite și trebuie să se adapteze. Nu voi spune că lumea e un sat mare, dar după ce treci prin experiența mobilității … înțelegi asta.

ulian Mareș: ai făcut parte din echipa Atlantic Council of Montenegro, deci din organizația care a pregătit aderarea țării tale la NATO. Strict pentru tine, care a fost relevanța perioadei respective?

Anđela  Petković: … m-am simțit ca parte a ceva foarte mare, care contribuie în toată regiunea … Muntenegru este membru al NATO, dar sunt state în Balcani care nu fac parte încă și de aceea, cel puțin în anul în care am lucrat eu, toate eforturile au fost dirijate în direcția facilitării dialogului care viza problemele internaționale și din sud-estul Europei. Pe mine m-a introdus în lumea relațiilor internaționale și m-a făcut să înțeleg că este important să găsim un mod în care să răspundem provocărilor de zi cu zi.

Iulian Mareș: am aflat că tu, de aici, de la București, faci în prezent nu mai puțin de patru stagii de voluntariat în același timp. Ești sigură că le poți duce pe toate? La urma urmelor, ce așteptări ai de la aceste experiențe?

Anđela  Petković: adevărat … cum am spus la început, sunt o persoană care nu ratează ocaziile. Stabilitatea financiară e importantă, dar … chiar dacă aceste stagii nu sunt plătite, cred că oamenii nu sunt conștienți cât de utile sunt pentru planurile noastre pe termen lung. Factorul cheie este educația și nu mă refer doar la cea deprinsă în instituțiile de învățământ, ci și la ceea ce putem învăța prin propriile mijloace, pe cont propriu, adică self-education, iar în acest sens organizațiile non-guvernamentale oferă oportunități, mai ales că au rolul lor în relațiile internaționale. Eu sper că voluntariatul la organizațiile respective mă va ajuta să dobândesc experiență relevantă și să îmi dezvolt abilitățile analitice.

Iulian Mareș: îmi amintesc o discuție pe care am avut-o anterior, în care ne-ai mărturisit că îți dorești să devii ambasador, iar noi am combătut această aspirație a ta. Îți propunem să ducem discuția aceea mai departe. Ce alternative vezi pentru tine, pe viitor?

Anđela  Petković: (n.n. râde) acum, când am devenit o parte din lumea diplomației, am înțeles ce idee ambițioasă era și cât de dificil ar fi să o îndeplinesc. Am descoperit că a fi ambasador nu înseamnă să mergi la recepții și la cocktailuri, ci înseamnă să faci multă muncă cu rapoarte, cu analize. Nu exclud încă această opțiune (n.n. râde). Deocamdată, îmi propun să termin studiile de masterat, să îmi continui angajamentul în ambasadă, apoi să ma întorc în Muntenegru, unde aș vrea să lucrez în Ministerul Afacerilor Externe și să iau examenul de afaceri diplomatice și consulare. Cine știe, poate voi avea oportunitatea să fiu trimisă la Ambasada muntenegreană de la București …

                                                            ***

La finalul acestui interviu, ne permitem, din prietenie, o recomandare pentru Anđela  Petković: admirăm perseverența ta și suntem conștienți că muncești mult pentru a-ți îndeplini speranțele, totuși, nu pune prestigiul mai presus de fericire. Tu aparții lumii de mâine, care va avea obiective și metode de lucru diferite de ceea ce ne putem imagina astăzi. Procedează în consecință.

 

Postari asemanatoare